homocisteina

Afla: Ce sunt Homocisteina si mutatiile MTHFR

Homocisteina este un produs chimic din sange, care este produs atunci cand un aminoacid (un bloc de proteine??), numit metionina nu functioneaza in organism. Cu totii avem homocisteina in sange. Nivelurile crescute de homocisteina (numite, de asemenea, hiperhomocisteinemie) pot provoca iritatii ale vaselor de sange. Nivelurile ridicate de homocisteina arata un risc crescut pentru (1) rigidizarea arterelor (ateroscleroza), ceea ce ar putea duce in cele din urma la atac de cord si/sau accident vascular cerebral, si (2) cheaguri de sange in vene, tromboza venoasa

Scopul acestei lucrari este de a explica legatura dintre nivelurile crescute de homocisteina si cheagurile de sange din artere si vene; de a discuta despre cauzele nivelurilor crescute de homocisteina, inclusiv variantele genetice comune ale genei MTHFR (a se vedea sectiunea “Ce trebuie sa stim despre predispozitia ereditara?); si sa descrie modalitati de a monitoriza si de a scadea nivelul homocisteinei pentru a imbunatati starea de sanatate.

Perspectiva istorica

In 1962, s-a raportat ca persoanele cu o boala genetica rara numita homocistinurie erau predispuse la a dezvolta boli cardiovasculare severe in adolescenta si pana la 30 de ani. In acest caz, o enzima defecta provoaca acumularea de homocisteina in sange, ducand la niveluri foarte ridicate. Studii pe copii cu homocistinurie au dus la descoperirea faptului ca nivelurile crescute de homocisteina sunt un factor de risc pentru dezvoltarea aterosclerozei si a cheagurilor de sange in artere si vene. Desi homocistinuria este o boala rara (afecteaza aproximativ 1 la 200 000 de persoane), mult mai multi oameni au niveluri putin sau moderat crescute de homocisteina.

Cauzele concentratiei crescute de homocisteina

Unii oameni au niveluri crescute de homocisteina (Tabelul 1) cauzate de o deficienta de vitamine B si acid folic in dieta lor. Nivelurile ridicate de homocisteina sunt, de asemenea, observate la persoanele cu boli de rinichi, niveluri scazute de hormoni tiroidieni, psoriazis si in cazul administrarii unor medicamente (cum ar fi medicamente antiepileptice si metotrexat).  S-a constatat ca unii oameni au o varianta genetica comuna (denumita metilentetrahidrofolat reductaza , abreviat MTHFR), care le afecteaza capacitatea de a procesa acidul folic. Aceasta gena defecta duce la niveluri ridicate de homocisteina la unele persoane care mostenesc variante MTHFR de la ambii parinti.

TABELUL 1. Cauzele nivelurilor crescute de homocisteina

  • Deficienta de acid folic sau vitamine B6/B12
  • Boli  de rinichi
  • Niveluri scazute de hormoni tiroidieni (hipotiroidism)
  • Medicamente
  • Metilentetrahidrofolat reductaza (MTHFR) mutatii genetice
  • Psoriazis
  • Lupus eritematos sistemic
  • Necunoscut

Cum se masoara homocisteina?

homocisteina

Homocisteina este masurata printr-un test de sange de rutina. De cele mai multe ori, nu este necesara o pregatire speciala inainte de testele de sange. Ocazional, medicul poate cere sa se masoare nivelul de homocisteina dupa un anumit regim, cu 10 de ore inainte de recoltarea probei de sange. Regimul inainte de a se recolta proba de sange, nu este intotdeauna necesar, deoarece, pe termen scurt, factorii alimentari nu influenteaza probabil rezultatele testelor.

Ocazional, medicul poate cere un test numit testul de incarcare cu metionina. Acest test masoara nivelul homocisteinei, inainte si dupa administrarea a 100 mg/kg de metionina (dizolvata in suc de portocale).Testul este cel mai frecvent utilizat pentru a diagnostica metabolismului homocisteinei anormale la persoanele care au un risc crescut de boli cardiovasculare, dar care au niveluri normale de referinta ale homocisteinei. Acest test poate fi folosit pentru a lua decizii cu privire la tratament, intrucat oamenii cu teste “incarcate” anormale pot raspunde mai bine la vitamina B6 comparativ cu acidul folic.

Ce nivel de homocisteina este considerat “Crescut”?

Exista clasificari oarecum variabile pentru ceea ce este considerat un nivel de homocisteina ridicat. Valorile “normale” si “anormale” sunt stabilite de catre laboratoare individuale. De obicei, un nivel mai mic de 13 ?mol/L este considerat normal. Un nivel intre 13 si 60 ?mol/L este considerat moderat crescut, iar o valoare mai mare de 60 – 100 ?mol/L este grav ridicat.

In ce fel contribuie homocisteina la deteriorarea vaselor de sange si tromboza?

Desi stim ca nivelurile crescute de homocisteina sunt intalnite mai frecvent la persoanele cu tromboza si ateroscleroza, nu este clar daca homocisteina in sine este cea care duce la aceste afectiuni sau daca valorile ridicate ale homocisteinei sunt un rezultat al acestora. Studii recente arata ca scazand nivelului homocisteinei nu scade si riscul de ateroscleroza sau de tromboza; aceasta sustine teoria ca homocisteina poate fi doar un “spectator nevinovat” si nu cauza acestor afectiuni.

In plus, nu s-a inteles prea bine in ce fel ar putea homocisteina exercita efecte daunatoare. O ipoteza este aceea ca homocisteina are un efect toxic asupra celulelor care alcatuiesc stratul intern al vaselor de sange. Sunt necesare studii suplimentare pentru a clarifica rolul homocisteinei in ateroscleroza si tromboza si pentru a determina daca scaderea nivelului homocisteinei este eficace in reducerea riscului de cheaguri de sange.

Care sunt riscurile persoanelor cu concentratii crescute de homocisteina?

Un nivel ridicat homocisteina este asociat cu un risc crescut de a dezvolta ateroscleroza, care la randul ei poate duce la boli coronariene (CAD), atac de cord si accident vascular cerebral (tabelul 2). Magnitudinea riscului de boli coronariene nu este bine definit. In general, se pare ca persoanele cu un nivel ridicat de homocisteina sunt expuse de doua ori mai mult riscului de boli coronariene, comparativ cu cei fara un nivel ridicat homocisteina. Cu toate acestea, riscul este dependent de nivelul de homocisteina. De exemplu, intr-un studiu, cercetatorii au descoperit o crestere cu 10% a homocisteinei, era egala cu aproape aceeasi crestere a riscului de boli coronariene. Riscul poate fi, de asemenea, legat de cat de mult timp cineva a avut un nivel ridicat de homocisteina.

TABELUL 2. Riscurile asociate cu nivelurile crescute de homocisteina

  • Boli coronariene (ateroscleroza)
  • Atac de cord
  • Accident vascular cerebral
  • Boala arteriala periferica
  • Tromboza venoasa
  • Tromboza venoasa profunda
  • Embolie pulmonara
  • Dementa

Nasterea unui copil cu un defect de tub neural (de exemplu, spina bifida)

Este inca neclar daca exista risc crescut de complicatii ale sarcinii (preeclampsie, desprinderea de placenta, pierderea sarcinii)

Exista, de asemenea, un risc crescut de a avea un cheag de sange in vene, daca aveti un nivel ridicat de homocisteina. Prezenta unui cheag de sange in vene se numeste tromboza venoasa. Cel mai adesea, tromboza venoasa are loc in zona picioarelor; cheagul se poate desprinde de peretele venei si poate ajunge la plamani, ceea ce duce la o complicatie ce poate fi fatala, numita embolie pulmonara. Cheagurile de sange in vene apar la aproximativ 1 din 1000 de persoane pe an. Anumite studii au sugerat ca nivelurile crescute de homocisteina aproape ca dubleaza riscul de a dezvolta tromboza venoasa.

Este recunoscut faptul ca nivelurile crescute de homocisteina sunt asociate cu dementa, in special boala Alzheimer. Inca nu este pe deplin inteles in ce fel este homocisteina legata de dementa. Se suspecteaza ca exista o legatura intre nivelul homocisteinei si schimbarile vaselor de sange din creier. Cercetarea in acest domeniu este in curs de desfasurare.

Sanatatea femeilor

Exista anumite implicatii ale nivelurilor crescute de homocisteina care sunt in mod special relevante pentru femei. Nivelurile crescute de homocisteina au fost observate mai frecvent in randul femeilor cu anumite complicatii ale sarcinii, inclusiv preeclampsie (tensiune arteriala ridicata, care poate avea consecinte periculoase), desprinderea de placenta (placenta se desprinde de uter), pierderea sarcinii si nasterea unui copil cu greutate mica (numita restrictie de crestere intrauterina). Cu toate acestea, cercetarea medicala sugereaza ca nivelurile crescute de homocisteina pot fi o consecinta a acestor complicatii, mai degraba decat o cauza.

Hiperhomocisteinemia este mai frecvent intalnita in randul femeilor care au un copil cu un defect de tub neural (o anomalie a coloanei vertebrale fetale sau a creierului). Defecte de tub neural includ spina bifida (o deschidere la nivelul coloanei vertebrale fetale) si anencefalie (un defect de nastere severa, in care creierul si craniul nu se formeaza in mod corespunzator). Aproximativ 20% dintre femeile care au un copil cu un defect de tub neural au un metabolim anormal al homocisteinei.

Scaderea nivelului de homocisteina reduce riscul pentru ateroscleroza si tromboza?

Nu este clar daca reducerea nivelului de homocisteina scade si riscul de ateroscleroza si tromboza. Pana in prezent, doar 2 studii clinice au fost publicate pe acest subiect. Desi in aceste studii acidul folic si complexul de vitamina B (alcatuit din vitaminele B6 si B12), au avut succes in scaderea nivelului de homocisteina, nu s-a obsevat nici un beneficiu clinic, adica , reducerea nivelului homocisteinei nu a determinat mai putine atacuri de cord, accidente vascular cerebrale, cheaguri de sange pe vene. Acest lucru sprijina ideea ca homocisteina nu poate fi cauza trombozei si aterosclerozei, ci mai degraba un produs secundar al afectarii vaselor de sange care are loc prin alte mecanisme.

Tromboza – producerea trombusului, a cheagului de sânge – este parte a unui proces fiziologic esenţial pentru menţinerea sănătăţii, şi anume hemostaza, oprirea sângerării. Într-adevăr, ori de câte ori se produce o leziune a unui vas de sânge, se declanşează un mecanism specific de reparare.

Acest mecanism începe cu adunarea şi agregarea trombocitelor (nişte mici celule din sânge) şi declanşarea unor reacţii în lanţ, cu participarea factorilor de coagulare din sânge, din care rezultă, în final, fibrina. Fibrina este proteina ce formează o reţea care are rol determinant în formarea şi stabilizarea cheagului. Acest lucru se produce rapid şi, odată ajuns la dimensiunile necesare, după oprirea hemoragiei, trombul va fi dizolvat.

Pericol de infarct
Uneori însă tromboza este declanşată “abuziv”, în absenţa sângerării: fie din cauza unei leziuni pe peretele vascular (inflamaţie, infecţie, traumatism sau nefasta placă de aterom), fie din cauza modificării fluxului sanguin (stagnare sau turbulenţă), fie din cauza unei hipercoagulabilităţi a sângelui (tendinţă crescută de coagulare a sângelui). Odată format, trombul persistă şi se consolidează, crescând în dimensiuni, putând astupa complet diametrul vasului. Sau trombul se poate rupe (astfel încât un fragment numit embol ajunge să călătorească purtat de fluxul sanguin spre altă zonă a corpului), se poate repermeabiliza parţial prin formarea unor mici vase capilare sau poate fi, eventual, dizolvat. Dacă, de exemplu, trombul ocupă 75% din calibrul unei artere, fluxul de sânge scade îngrijorător, ducând la hipoxie (scăderea cantităţii de oxigen în ţesuturi) şi suferinţa celulară.

Dacă astupă peste 90% din acesta, se produce infarctul, cu moartea ţesuturilor irigate. Trombul se poate forma pe artere sau pe vene, prin mecanisme diferite, având însă în comun declanşarea unor complicaţii grave, ce pot pune în pericol viaţa. Tromboza este asociată cu cele mai severe şi răspândite maladii ale secolului: infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, trombembolismul pulmonar. Astfel, frecvenţa trombozei este greu de estimat, dar este evidentă, îngrijorătoare, mai ales în situaţia în care apare la vârste din ce în ce mai tinere. Tromboza este greu de stăpânit în ciuda progreselor terapeutice actuale.

Trombii se pot forma pe o venă, în 90% din cazuri fiind vorba despre tromboză venoasă profundă, localizată la nivelul membrelor inferioare. Se apreciază că anual 1-3/1000 de persoane suferă un prim asemenea episod, iar la 3%-10% acesta se repetă de mai multe ori. Mult mai rar sunt: tromboza venei porte sau hepatice, a venei renale, a venelor cerebrale, mezenterice (intestinale), a membrului superior ori de o tromboză a venelor superficiale a membrelor.

Factorii de risc
Factorii de risc sunt: imobilizarea prelungită la pat, intervenţiile chirurgicale laborioase pe membre, abdomen, pelvis, traumatismele mari, maladiile canceroase, obezitatea, sarcina şi perioada imediat următoare naşterii, folosirea contraceptivelor orale sau a terapiei de substituţie hormonală la menopauză, vârsta înaintată, factorii genetici (deficit de proteina C sau S, deficit de antitrombină, prezenţa de factor V Leiden etc.). Chiar statul prelungit pe scaun în călătoriile lungi, cu trenul sau avionul, poate determina tromboza venoasă profundă a membrelor inferioare. Simptomele variază în funcţie de localizare. În tromboza profundă a membrelor, simptomele pot fi uneori minime, alteori membrul este roşu sau vineţiu, dureros, tumefiat. Tromboza venei porte se manifestă prin dureri abdominale, ascită (lichid în abdomen), mărirea de volum a splinei, hemoragie digestivă superioară (vărsături cu sânge). Tromboza venei hepatice (sindromul Budd-Chiari) se caracterizează prin ficat mărit, ascită, icter şi semne de insuficienţă hepatică. Tromboza venei renale produce edeme, dureri pe partea laterală a abdomenului, sânge în urină şi semne de insuficienţă renală. Tromboza cerebrală produce cefalee puternică, convulsii, manifestări  neurologice.

Complicaţii

Cea mai periculoasă complicaţie a trombozei venoase profunde a membrului inferior este trombembolia pulmonară. Fragmente din tromb se desprind şi ajung în partea dreaptă a inimii. De aici intră în plămân prin artera pulmonară, blocând fluxul de sânge la un anumit nivel. Se manifestă prin durere toracică, dispnee (respiraţie dificilă), hemoptizie (tuse cu sânge).

În alte cazuri, trombii se formează pe o arteră, de obicei, deja îngustată de formarea unei plăci de aterom, cel mai des la nivelul inimii, arterelor cerebrale, arterelor membrelor, dar şi al arterelor mezenterice sau renale. În  acest caz, factorii de risc sunt hipertensiunea arterială, valorile crescute ale colesterolului în sânge, diabetul zaharat, fumatul şi existenţa unor antecedente familiale. În cazul unor afecţiuni cardiace (fibrilaţie atrială, disfuncţii valvulare, endocardită, infarct), inima nu se contractă eficient şi formează în interior mici trombi, care vor fi preluaţi în circulaţie, ajungând în diferite teritorii arteriale.

Pierderea vederii

Tromboza arterelor coronare se manifestă, în funcţie de gravitatea ischemiei, prin angină     sau infarct miocardic (cu durere toracică severă şi prelungită, care nu cedează la tratamente obişnuite, localizată pe o zonă mare din toracele stâng sau iradiată în umăr, braţ, degete, gât). Tromboza arterelor cerebrale se manifestă prin accident vascular cu: slăbiciune, amorţeală, paralizie la nivelul feţei sau membrelor, tulburări de vedere şi vorbire, confuzie, cefalee, tulburări de echilibru. În tromboza membrelor (cel mai frecvent inferioare, dar posibil şi superioare) se observă că membrul este palid, rece, foarte dureros, cu senzaţia de slăbiciune, scăderea sensibilităţii şi funcţionalităţii. Infarctul mezenteric se manifestă prin durere abdominală severă, diaree, scaune cu sânge. Tromboza arterelor retiniene (dar şi a venelor) se soldează cu pierderea
vederii.

Tromboză venoasă profundă şi superficială

În cazul în care se suspicionează o tromboză venoasă profundă, sunt indicate un consult de specialitate la un chirurg şi diferite investigaţii: ecografie Doppler, dacă e posibil, venografie, eventual tomografie computerizată sau un examen RMN. Se poate face şi o analiză a sângelui (dozarea D-dimerilor), dar rezultatele nu sunt totdeauna sigure. În cazul unei tromboze arteriale, simptomele fiind dramatice, este necesară prezentarea rapidă la medic, într-un serviciu de urgenţă. În funcţie de localizare, se vor face o arteriografie (dacă sunt afectate membrele), EKG, teste enzimatice care arată afectarea cordului (în infarct miocardic) şi, dacă e necesar, cateterism cardiac. În cazul accidentului vascular cerebral, se recomandă o tomografie computerizată şi consult neurologic.

Tratamentul este, de asemenea, adecvat cauzei generatoare. În tromboza venoasă superficială, tratamentul este conservator, cu comprese călduţe şi medicamente antiinflamatorii. În trombozele venoase profunde, sunt indicate anticoagulantele, pe cale injectabilă şi orală, tratamentul fiind urmat mai multe luni. În trombozele arteriale, se aplică diferite metode de tratament: medicamente fibrinolitice (care dizolvă cheagul) şi diferite procedee chirurgicale, cateterismul cardiac şi tratamentul specific pentru infarct etc.

Sfatul medicului

Prevenirea impune controlul factorilor de risc (în trombozele arteriale), mobilizare, exerciţiu fizic şi purtarea unor ciorapi speciali. În unele cazuri, medicul vă va indica un tratament prelungit cu anticoagulante, care trebuie însă bine monitorizat în timp, clinic şi prin teste de laborator.

S-ar putea argumenta, prin urmare, ca nu exista niciun motiv pentru a trata nivelurile crescute de homocisteina, iar acest lucru este, probabil, adevarat. Cu toate acestea, in acest moment, multi medici recomanda tratarea nivelurilor crescute de homocisteina, deoarece (1) este inca posibil ca un nivel ridicat homocisteina sa contribuie la riscul de tromboza si ateroscleroza, iar scaderea nivelului acesteia este benefica si (2) tratamentul cu acid folic si vitaminele B6 si B12 ar putea fi de siguranta. Mai multe cercetari sunt necesare pentru a determina daca scaderea nivelului homocisteinei are vreun beneficiu. In acest moment, este important ca pacientii (si medicii) sa nu supraevalueze importanta terapiei cu acid folic si complexul de vitamine B.

Cum putem scadea nivelul de homocisteina?

Nivelurile crescute de homocisteina pot fi reduse. Stim ca acidul folic, vitamina B6 si vitamina B12 sunt toate implicate in distrugerea homocisteinei din sange. De aceea, cresterea aportului de acid folic si vitaminele B pot reduce nivelul de homocisteina. O sursa buna de acid folic pot fi fructele si legumele (in special legumele cu frunze verzi). Alte surse bune de acid folic includ painea si cerealele fortificate, linte, naut, spanac, sparanghel si fasole.

In cazul in care ajustarea dietei nu ajuta la scaderea homocisteinei la nivelul dorit, vitaminele specifice sunt adesea eficiente. Multivitaminele care contin cel putin 250 ?g (0,25 mg) de acid folic, precum si vitaminele B6 si B12 (de obicei de la 2 la 25 mg de B6 si 5-100 ?g pentru B12) pot fi eficiente. Cu toate acestea, ele nu pot fi suficiente, deoarece contin cantitati relativ mici de acid folic, vitamina B6 si vitamina B12. O optiune mai buna ar fi sa cumparati separat acid folic, vitamina B6 si vitamina B12.

Acest lucru implica sa luati comprimate diferite in fiecare zi. Dozarea de acid folic si vitaminele B6 si B12 poate fi confuza. Tabelul 3 ne va ajuta cu privire la dozele adecvate. In cele din urma, medicul poate prescrie medicamente care contin niveluri mai ridicate de acid folic si de vitaminele B. Cantitatile mari de aceste vitamine nu sunt cunoscute a prezenta riscuri pentru sanatate.

TABEL 3. Terapia pentru nivelurile crescute de homocisteina: Pastile individuale

Nume Ingrediente per Tableta No. de Tablete necesare per zi Costul lunar aproximativ
Folic Acid Vitamina B6 Vitamina B12
Vitamin B6 50 mg 1 $1.00
Vitamin B12 1000 ?g 1 $1.50
Folic acid 0.8 mg (=800 ?g) 3 $1.50
Total pe luna $4.00

Exista comprimate cu diferite dozaje. Cititi cu atentie eticheta si alegeti dozajul correct .

TABEL 4. Terapia pentru nivelurile crescute de homocisteina: Tablete combinate

Numele Brandului Folic Acid Vitamin B6 Vitamin B12 Cost lunar aproximativ Generic disponibil
Folbee* 2.5 mg 25 mg 1000 ?g $12.50 Nu exista
Folgard Rx 2.2 2.2 mg 25 mg 500 ?g $14.00 Nu
Foltx 2.5 mg 25 mg 1000 ?g $21.00 da

*Generic pentru Foltx.

Femeile care intentioneaza sa ramana gravide trebuie sa discute despre nivelurile crescute de homocisteina cu un medic. Se recomanda ca toate femeile de varsta fertila sa ia o multivitamine care sa contina 0,4 mg de acid folic pe zi, pentru a reduce posibilele defecte de tub neural la copiii lor. O doza mai mare de acid folic, de obicei, 4 mg, poate fi recomandata daca aveti concentratii crescute de homocisteina inainte de sarcina.

Cat de des trebuie sa fie verificate nivelurile de homocisteina?

Odata ce a fost gasit este initiata terapia cu acid folic si/sau vitamina B6 si B12, si este necesar sa se verifice din nou nivelul homocisteinei la aproximativ 2 luni, pentru a va asigura ca s-a normalizat. In cazul in care nu s-a normalizat, doza de acid folic sau de vitamina B6 si B12 poate fi crescuta. Este rezonabil sa se verifice din nou peste alte 2 luni.

Ce trebui sa stim despre predispozitia ereditara?

Unii oameni dezvolta un nivel ridicat de homocisteina, in parte din cauza unei predispozitii genetice. Gena MTHFR mentionata anterior produce o enzima care ajuta la reglarea nivelului de homocisteina din organism. Daca exista o eroare genetica (mutatie) in gena MTHFR, este posibil ca nivelurile de homocisteina sa nu poata fi reglementate in mod corespunzator. Mutatiile genetice ale MTHFR sunt factorul cel mai cunoscut de risc mostenit pentru nivelul homocisteinei crescute. Cu totii avem 2 gene MTHFR, unul mostenit de la fiecare parinte. Unii oameni prezinta o mutatie genetica a uneia sau a ambelor gene MTHFR. Cei cu mutatii ale unei gene MTHFR sunt numite “heterozigote” pentru mutatia MTHFR; daca sunt prezente mutatii in ambele gene, persoana este declarata a fi “homozigota” pentru mutatie.

Cea mai frecventa mutatie MTHFR este mutatia C677T MTHFR sau mutatia “termolabila” MTHFR. O alta mutatie comuna se numeste MTHFRA1298C. Pentru a avea efecte negative, mutatiile trebuie sa fie prezente in ambele copii ale genelor MTHFR ale unei persoane. Avand doar o mutatie, adica, fiind heterozigota, este, din punct de vedere medical, lipsit de relevanta. Chiar si atunci cand 2 mutatii MTHFR sunt prezente (de exemplu, 2 mutatii C677T, sau o mutatie C677T si o mutatie A1298C), nu toti oamenii vor dezvolta niveluri ridicate de homocisteina. Desi aceste mutatii nu afecteaza reglementarea homocisteinei, nivelurile adecvate de acid folic, “anuleaza” in esenta acest defect.

Sunt diferite tratamentele pentru persoanele cu o predispozitie ereditara la niveluri crescute de homocisteina?

Indiferent daca aveti o mutatie MTHFR in ambele gene sau nu, tratamentul pentru nivelul ridicat al homocisteinei este acelasi – regim alimentar si suplimente cu acid folic si vitaminele B6 si B12. Doza pentru fiecare dintre aceste suplimente ar trebui sa fie ajustata in functie de nivelul homocisteinei, nu de statusul genetic. Daca aveti mutatii in ambele gene MTHFR, dar aveti niveluri normale de homocisteina, nu trebuie sa luati acid folic sau vitamina B6 si B12.

Exista si alte implicatii ale  mutatiilor MTHFR?

Studiile au fost efectuate pentru a investiga daca existenta a 2 mutatii MTHFR creste riscul de formare a cheagurilor de sange in artere, in vene sau de boli coronariene. In general, dovezile din aceste studii indica faptul ca, atat timp cat nivelul de homocisteina este normal, mutatiile MTHFR nu cresc in mod semnificativ riscul de atac de cord sau accident vascular cerebral. Studii care investigheaza asocierea mutatiilor MTHFR cu cheagurile de sange din vene au fost inconsistente, unele studii aratand o usoara asociere, dar cele mai multe studii nu au demonstrat nici o asociere. Desi cateva au sugerat ca mutatiile MTHFR pot interactiona cu alti factori de risc pentru tulburari de coagulare ereditare (cum ar fi mutatia genetica numita factorul V Leiden), cele mai multe studii aratand ca mutatiile MTHFR nu cresc si mai mult riscul de coagulare asociat cu factor V Leiden.

Mutatiile MTHFR au fost legate in unele studii cu un risc crescut de a avea un copil cu defect de tub neural (spina bifida). Un studiu a sugerat ca mamele cu 2 mutatii MTHFR au fost de doua ori mai susceptibile de a avea un copil cu un defect de tub neural, in timp ce alte studii nu au sustinut aceasta constatare. Cercetarile recente au sugerat faptul ca riscurile variaza, in functie de starea de nutritie a mamei (de exemplu, nivelul de acid folic si aportul de vitamine) si daca are sau nu un nivel ridicat de homocisteina. Din cauza acestei controverse, unii medici recomanda suplimentarea cu acid folic (de obicei 4 mg) pentru femeile cu 2 mutatii MTHFR, in timp ce alti medici recomanda utilizarea normala a vitaminelor prenatale ce contin acid folic pentru femeile care nu au un nivel ridicat de homocisteina.

Exista, de asemenea, dovezi contradictorii privind legatura dintre mutatiile MTHFR homozigote si complicatiile sarcinii (inclusiv preeclampsie, desprinderea de placenta, pierderea sarcinii, precum si cresterea intrauterina, asa cum am descris mai devreme). O meta-analiza recenta, care a combinat toate datele din aceste studii, a constatat ca nu exista o asociere intre MTHFR si pierderea sarcinii. Se pare ca MTHFR homozigota poate creste moderat riscul de preeclampsie si desprinderea de placenta, dar sunt necesare mai multe cercetari in acest domeniu. Desi nu este o practica medicala standard pentru a testa mutatiile MTHFR atunci cand o femeie are in istoric astfel de complicatii, unii medici pot recomanda aceasta testare.

Cine ar trebui sa fie testat pentru nivelurile de homocisteina si cine pentru mutatiile MTHFR?

In ceea ce priveste homocisteina nu exista linii directoare oficiale cu privire la cine ar trebui sa fie testat. Nivelurile de homocisteina din sange ar trebui verificate la persoanele cu cheaguri de sange inexplicabile (arteriale sau venoase) si ateroscleroza inexplicabila. Se poate argumenta, de asemenea, ca toti cei cu ateroscleroza, pacientii cu boala coronariana, infarct miocardic sau accident vascular cerebral ar trebui sa isi verifice nivelul de homocisteina din sange. In acest moment, nu este clar daca femeile cu un istoric de pierdere a sarcinii, preeclampsie, desprindere de placenta, si/sau nasterea unor copii cu greutate mica ar trebui sa isi verifice nivelurile de homocisteina.

Atat pentru testarea MTHFR, cat si pentru homocisteina, nu exista linii directoare oficiale cu privire la cine ar trebui sa fie testat sau nu. In absenta unor niveluri ridicate de homocisteina, mutatiile MTHFR nu par sa aiba relevanta clinica in ceea ce priveste tromboza si ateroscleroza. Prin urmare, se poate argumenta ca nu exista nici un indiciu pentru a efectua teste genetice MTHFR. Autorii acestui articol au aceasta abordare in practica lor clinica. Pare, totusi, rezonabil sa fie verificate pentru mutatii MTHFR mamele care au nascut un copil cu spina bifida.

Rezumat

Nivelurile crescute de homocisteina indica un risc crescut de boli coronariene si cheaguri de sange in artere si vene. Puteti reduce aceste niveluri crescute cu acid folic, vitamina B6, vitamina B12 si sau o combinatie a celor 3. Cu toate acestea, studii recente indica faptul ca reducerea nivelului ridicat al homocisteinei nu scade riscul de formare a cheagurilor de sange si de ateroscleroza. Pana ca aceasta problema sa fie mai clar definita, este prudent sa se faca un efort pentru a incerca reducerea nivelurilor de homocisteina prin suplimentarea cu vitamine B si acid folic. Pacientul ar trebui sa elaboreze un plan cu medicul sau curant pentru a verifica periodic nivelul homocisteinei si a ajusta tratamentul in consecinta.

Femeile cu niveluri crescute de homocisteina ar trebui sa fie, de asemenea, constiente de posibilele implicatii pe care le poate avea cu privire la complicatii ale sarcinii si ar trebui sa discute acest lucru cu medicul. Mutatiile  MTHFR par a fi irelevante din punct de vedere medical, atat timp cat nivelul homocisteinei este normal. Prin urmare, ar trebui sa fie testat nivelul de homocisteina, nu statutul genetic al MTHFR, la pacientii cu cheaguri sau cu risc de formarea de cheaguri de sange, ateroscleroza sau complicatii ale sarcinii.

Surse:

https://www.revistagalenus.ro/practica-medicala/19700-homocisteina-si-mutatiile-mthfr.html?doing_wp_cron=1482827806.7866759300231933593750

http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/medicul-de-familie/tromboza-limita-fragila-dintre-normal-si-patologic-535930.html

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *